luni, 2 iulie 2012

Capra cu trei iezi...


... mamei, cu dragoste ...
I se spunea "Capra cu trei iezi" fiindcă avea trei copii și nu din alte conotații. Îi creştea singură de multă vreme. Puţină lume îi ştia povestea. Am văzut-o o singură dată cum cred că a răzbit întrebărilor indiscrete din cursul vieţii. Şi-a ridicat încet capul, senină, l-a înclinat puţin pe stînga şi a rostit rar, zâmbind amabil:... - n-ai vrea să ştii... Atât.
Fruntea înaltă, făcea un ”V” acolo unde începea părul de culoarea abanosului. Asta îi contura frumos arcada cu sprâncene tuşate natural. Nu se chinuia să fie frumoasă. Cred că nici nu ştia că, o dată prins în privirea ochilor negri, nu-ţi mai venea să pleci din mreajă. Puteai să-i citeşti în ochi gândurile. Severă sau zâmbitoare, îşi însoţea copiii spre drumul vieţii dându-le atât cât avea.