sâmbătă, 1 septembrie 2018

Ploaia cu iarba verde...

... daaaaa, ploua de cateva luni, sistematic, romantic si imbietor.
Deobicei ma infuriam in aceasta perioada, mai ales in weekend, fiindca stateam la iesirea pe DN cu bicicletele, sa prindem momentul plecarii spre rularea fara de sfarsit.
Amintiri... mici, mari, subtile sau consistente.... acum nu mai este cazul... avem alte bucurii ale vietii...
Apropo`s de ploi! ma prinde de umbrela, strengareste, ploaia de vara, prin parc. Chiar daca ma gasea pe bicicleta, ma declar bucuroasa sa-i demonstrez iubire, afectiune, prietenie, suferinta... orice, numai sa stie cat de mult o iubesc acum, cand nu o mai pandesc sa plece de pe DN...
Stiu bine, vazand capitele de iarba tunsa pe imas, ca iarba si ploaia vor face, impreuna, o super supa fresh de vara pe care o voi savura, cum faceam in copilarie.
Imi las bicicleta pe pajiste, ma duc sub un copac sa-mi anin rucsacul de un copac si ma opresc la timp, sa nu daram familia, cu cei doi baieti, ce stateau si ei sub acelasi copac cu mine.

miercuri, 7 februarie 2018

... după ani... lacrimi iar...

... ora 7 dimineața și sună telefonul tău, muuult. Curios, deobicei nu sună sau sună scurt și gata.
Fiindcă e ciudat, subconștientul ne trezește pe ambii și ne uităm tulburați, unul prin altul.
Răspunzi.
Ascult.
Plângi.
Plâng...
- Tata... nu mai e...
... știi că tăcerea este un răspuns și tăcem amândoi. Nu știu ce gândeai tu...
Eu mă gândeam ce scurtă e suferința oamenilor pe care îi iubim.
Mama, cu doar câeva luni înainte, plecase singură, într-un somn liniștit, mâncând o portocală, aproape vorbind. Tu ai dorit-o aproape. Ce om poate dori viața altuia? Doar tu, cel mai iubit și minunat, dintre pământeni. Te iubim.
Papa, cel mai iubit dintre voi...
L-am iubit pentru cât de onest era. Fără să ne confesăm, noi doi, am iubit dreptatea, cred. Acolo, dus fiind, îl iubesc mai mult pentru ce om minunat mi-a dăruit. Pe tine. Te iubesc, îl iubim, fericiți să fim.
... Dintotdeauna, inceputul lui februarie este începutul unor întrebări fără răspunsuri.
... vă iubim, părinți.

vineri, 5 ianuarie 2018

3 lucruri pe care le-am facut, putand sa nu le fac...

Cateodata ma trezesc ca trebuie sa fiu stapana mea.  Gandul acesta imi apare, bineinteles, in clipele de leneveala.
    ... dar de ce sa alerg azi? oricum ma duc apoi la sala.
- No! scoala-te si fugi. Asaaaaa, si ce am vazut azi in parcul vechi? Olalaaaa! Lume noua.
   Adica, s-au schimbat gardienii... din cei imbracati in grena, au aparut altii, mai "swat", sa zicem. Imbracati in uniforme bleumarin, cu tot felul de adaosuri atarnate (maine o sa ma uit mai bine ce au pe echimapent), erau trei si apareau de dupa tufisuri. Ma uit mai bine, na! ca nu mai sunt chioscurile alea albe din sticla pe care, daca erai grabit cu urinarea, le confundai usor cu toaletele, mai ales ca erau cam apropiate. Deci astia, noooo, ei nu stau ca aia grena in choisc, la caldurica platita de noi. Ei circula pe alei, ceea ce este bine zic eu. Sper, cu aceasta schimbare, sa nu mai calc in dejectii de caini, pe alei. Pot sa va spun, fiindca am numarat foarte usor, ca sunt eu si cei 3 "swat" fara patrupezi. Alte 8 persoane insotite de cani, unul sau mai multi (unii au cate 3), adica un total de 16 caini intr-o ora cat m-am invartit eu pe alei. Oarecum, noi, ii cam deranjam pe aia cu cainii. Altfel spus, e parcul cainilor. Ei, dar poate se emancipeaza lumea si-si foloseste pungutele.
      In acest parculet de copii, fiindca dimineata nu sunt copii, le folosesc mobilerul urban pentru cateva  exercitii. Neavand la ce sa casc ochii cand faceam flotari, iaca ce deslusesc! o pseudo pobeda cu volan si vitezometru. Citim vitezometru si vedem clar recomandarea: de la 50 la 150 Km/h! No comment, zic si-mi vad de ale mele.
     La cea de-a treia grea incercare de astazi am ras copios dupa savarsirea ei. Ma duc la sala, la ora programata. Ajung mult mai devreme si vad rand in fata usii pe care trebuia sa intram. Imi asez prosopul pe un aparat si, din lipsa de ocupatie, ma apuc sa trag de fiarele alea, mai mult din curiozitate fiindca eu la fiare nu am tras niciodata. Vine un tip emblemat cu logo-ul salii se prezinta si incepe sa-mi dea indicatii cum sa fac ce faceam si nu era tocmai corect. Il ascult cuminte, gandind ce mare prostie am facut, ca uite, astia nici sa greseti nu te lasa, se autosesizeaza. Si trag eu de fiare, ascult, execut, transpir... aproape ca nu mi se mai parea logic sa mai intru la sala... aaa, sala! unde-i coada? au intraaat ! Tzup, las fiarele imblanzite, imi iau prosopul, zambesc frumos si dau sa strang mana trainer-ului. El, uimit, intreaba:
- Ati venit mai devreme, mai avem o ora...
- No, eu am venit la ora din sala..
- ... Nu esti... si-mi zice un nume...
- Nuuuuu, as vrea eu!
- oooops!... dar ce semanati!
- De-aia m-ai chinuit? ma asezasem asa, de incalzire.
*** daca aflu cu cine seman, va zic :)

joi, 4 ianuarie 2018

revelatia zilei...digitalizarea


Suntem sau nu dependenti de linistea daruita digital?
Muzica... jazz, chitara clasica... fiindca nu ajungem la concertul alaaaa...
Videoclipul... fiindca e mai comod sa privesti de acasa, fara sa construiesti, fara sa te consumi
Aerobic... facut in sufragerie cu ochii in laptop?
Aerobic... alergare facuta in sala de sport = in parc se plimba cainii pentru dejectii.
e-mail... mai rapid si sonor decat o scrisoare parfumata dar poate uitata intr-un oficiu postal vreo 200 de ani
te iubesc...daca este scris pe un SMS ...sau poate uitat in rostire. Sa calculam!
De unde ar sti un adolescent ce este iubirea?
- din... filme, facebook...o anumita intelegere si viziune
De unde ar sti ce este bunatatea?
- din facebook = grupuri caritabile
- de pe net = referate online.ro
... si lista e lunga.
PUNCT
...astazi a fost joi, tu te-ai tuns frumos, asa cum imi doream.
Te iubesc, besc, esc.

miercuri, 3 ianuarie 2018

sa incepem noul an... 3 ianuarie 2018

...mai inceti, mai reticenti, mai predictibili...
17459 este un amalgam de cifre ce formeaza un numar... de fapt, formam!
Eu, ma identific cu acest numar si cu fiecare ce va exista.
Sunt doar 3 zile de la un alt inceput pe care mi-l doresc simplu, uniform, crescendo.
Am spus multe anul trecut si poate si la inceputul acestui an.
Sunt unele ziceri pe care as dori sa nu le mai enunt... as dori sa traiesc simplu, fara recul.
Mi-e dor de zilele searbade din adolescenta cand in fiecare zi se intampla NIMIC si povesteam atat de verosimil incat incepeam sa cred si eu in frumosul NIMIC.

Imi doresc mai multa energie in suflet, daca nu o mai am.
Imi doresc mai multa rabdare cu mine, daca inteligenta nu mai am.
Imi doresc mai multa rabdare cu tine, daca nu mai am.
O lume frumoasa in care traim, este lumea pe care fiecare ne-o daruim.
Te iubesc, besc, esc.