sâmbătă, 29 octombrie 2016

a fi sau a nu fi comunist

Pe cuvânul meu de onoare că voi povesti, sau mai bine voi relata, fapte ce nu par a fi reale după ce atât amar de timp s-a tot scris/spus despre epoca comunistă din România.
Mie mi-e greu să mai aud controverse. Când cineva începe o discuție pe această temă, mă las relaxată în scaun și aștept contrazicerile interlocutorilor mei.
Deunăzi mă bălăceam în soarele torid al unei terase de McDonald”s așteptându-mi înghețata. Mă plictisisem să număr băncile, dalele, steagurile... așa că trag cu urechea spre vocea unei tinere care insistă către o cerșetoare să-i spună că îi dă bani dacă-și cumpără McPuișor. Whaaat? Da, McPuișor, înțelege și cerșetoarea și intră să-și cumpere. Tânăra binevoitoare, completează destul de sonor, către cele 3 colege de masă: ”... sigur are o pensie... că a lucrat pe vremea lui Ceaușescu, că atunci te strângea de pe stradă și te angajau! Nu ca acum.
Wow!
...... stai că mă așez binișor în băncuță să aud ce zice fătuca. Ioooo, atotștiutoare de subiect, mă simt curioasă de review-ul live.
Una din cele 3 colege de la masa vorbaretei, incearca un timid ... "da` tu de unde stii"... Si vraja se destrama!
"...Stiu de la tata!.
- Daca erai sarac si nu aveai bani sa te intretii, statul comunist nu te lasa sa cersesti. Te strangeau de pe strada si te bagau la fabrica sa te angajezi si sa poti avea bani de intretinere zilnica... "
...
Eiiiii, bineee... abia ma abtin sa nu intervin sa-i spun fatucii care sigur are cursuri platite de parinti la facultate ca pe vremea aia, daca erai sarac, cum probabil este si ea, daca manca la McDonald`s, nu puteai sa te muti in alt oras la seral daca nu munceai in acel oras... si, viceversa, nu te angajau daca nu aveai domiciliu, care domiciliu nu-l aveai daca nu munceai in acel oras. Acesta era "of"-ul meu din tinerete, ca n-am putut sa fac anumite studii superioare din cauze tampit-administrative.
Dar na, fata se lamenta acum pe trend-ul actual... sa ajutam oamenii sarmani, sa nu fim neghiobi fiindca nush ce moashte nu-si vor avea eficienta la toamna daca nu am facut un bine asta vara.
Si ma uitam la celelalte 3 colege ale ei, cum taceau incet si-si mancau burger-ul de 5 lei, nezicand nimic vis-a-vis de subiect. Adica era o tacere fara ecou macar. Si abia atunci mi-am dat seama ca nimanui nu-i pasa de nimic din trecut. Adica de ce sa ma oripilez eu ca Henric al optulea a taiat 8 capete de femei? Who care?
Si m-am ridicat din sha si v-am spus povestea-asha.

sâmbătă, 8 octombrie 2016

Dincolo de vis, amintiri in viitor de la tata...



Trăiesc, din august, telenovela vieții mele. Eu, care nu suport telenovelele, iată-mă așadar băgată în așa ceva și să mă și bucur că am ajuns aici :). Pare hilar, așa-i?
Întâi o să încep telenovela, ca să mă leg ușor de excursia programată.
Așa cum am mai scris în paginile blogului, viața mea a fost străjuită în copilărie doar de mâna de fier a mamei și apoi, sporadic, de cea a fratelui CelMare, din lipsă de tată. Este ceață pe termenii de despărțire ce au stat la baza divorțului părinților mei. Poate vreodată voi afla... poate nu, ce mai contează?
Am crescut fără tată de la 5 luni. N-am simțit lipsa lui fiindcă nu știam cum ar fi fost cu el. De vreo două ori, când aveam 6 și 7 ani, a încercat să ne cunoască(pe mine și fratele mijlociu). Ca dintr-un film rusesc, îmi amintesc cum în fața școlii ne aștepta un ”nene” ce semăna bine cu frate-miu și ne întindea zâmbitor o pungă plină cu biscuiți și ciocolată ROM. Da, da, deci reclama de la ciocolata ROM are, pentru mine, o semnificație reală si puternica.
Acum, peste ani, tata nu mai este. Ne-a iubit, l-am iubit si noi, dar viata ne-a tinut despartiti.
Visul lui, tinut flacara de Fio, a fost implinit. Prin ochii ei plini de recunostinta, l=am inteles pe tata, plin de remuscari.
Acum suntem toti, aici, pe teren neutru, unde aud des rasul inconfundabil al lui Fio. Cateodata ma gandesc cum tata poate asculta acest ras si se gandea la mine, la noi, cum suntem. Ai fost un om bun, te puteam iubi eu, ti-am simtit lipsa, tata.
Multumesc, Fio.