vineri, 12 octombrie 2012

Studiu de caz... continuare

Prima parte
Vocea bicicletei doi are o porecla: Poirot. Porecla i se potriveste manusa pana la un punct... adica... numai pe degete. E de profesie politist, nu are importanta de care. Mai important este ca s-a pregatit pentru asta si a urmat o facultate de psihologie.
Candva il admiram ca se "slefuieste" si teoretic. Apoi am inceput sa am cateva dubii in privinta insusirii teoriei generale, de baza. Chiar mi-a declarat cum ca in facultate degeaba inveti "din clasici", important e ceea ce iti preda profesorul... adica el are alte idei, contrare, cu bazele psihologiei... asta mi s-a parut derutant si nu l-am crezut. Nu cred ca un profesor are dreptul si puterea sa ceara la un examen o cu totul alta teorie decat cea sine qua non. Mai degraba l-am banuit atunci, si acum imi intaresc banuiala, ca Poirot venea cu propriile "teorii" in ale psihologiei umane chiar daca nu si le insusise nici macar pe cele de baza.
Ok, cine sunt eu sa pun asta in balanta? Nu am studii de specialitate in acest domeniu. Nu am experienta cresterii unui copil. Nu am nopti nedormite la capataiul lui dorindu-i viata usoara si fara probleme... Nu am trecut prin astea dar am vazut mai multe decat as fi vrut sa vad.
Din inversunarea lui Poirot am inteles ca el vrea sa devina parintele-inger care-i ofera bani fiului indragostit, nauc, sa plece intr-o tara nemaivizitata, fara sa fi muncit in Romania macar o zi, fara sa stie sa spele corect si sa stearga un pahar, fara sa stie sa doarma ziua si sa vegheze noaptea, fara sa stie ca lipsa banilor nu inseamna saracie ci doar neputinta.
Poirot declama incontinuare in linistea apasatoare a teiului. Frunzele aramii intrau in balcon si mi se asterneau pe papuci. Altadata as fi ales o frunza si mi-as fi adus parfumul ei crud spre nari, sa-i simt mirosul vested, sa-i simt seva aramie. Acum nu-mi mai pasa. Aveam sub picioarele mele soarta a doi oameni. Unul inversunat sa-l ajute pe celalalt. Doi oameni mediocri planuind o decizie mareata. Un om matur gandea ca un copil, un copil urma sa plece in lume precum un matur.
Din mine s-a lansat doar fraza nerostita... Acest copil pleaca in lume cu bani de la tine, e un copil necopt, daca pateste ceva, cum te vei simti? de ce crezi ca parintii lui nu il sprijina?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu