marți, 3 iunie 2014

între bine și rău

... sună oarecum cam pompos, dar e un răspuns pentru situaţia dorinţei de a face bine.
De curând am citit şi trăit un caz căruia altădată nu i-am dat atenţie şi rău am făcut...
Povestea începe tiptil cu momentul când vrei să produci ceva de mâncare unor persoane dragi. Te pregăteşti cu minuţiozitate colindînd piaţa dis-de-dimineaţă,(ca să fie totul proaspăt) îţi pui spatele în pioneze ca să rezişti orelor de migăleala celor câteva feluri de mâncare şi un fin desert, alergi ca o gâză să împrospătezi aerul facându-l nobil şi uşor respirabil pentru musafiri, să nu simtă carecumva miros de mâncare când sosesc. Când ştii că totul e perfect şi te bucuri că cei invitaţi sunt regii mesei tale, încep îndoielile:... parcă a făcut o grimasă, sau s-a opărit? să întreb dacă mai vor chiar dacă farfuria mi-e dată uscată? Cineva piteşte un şervet sub masă... e cu resturi neingurgitabile sau l-a murdărit de ruj?... şi tot aşaaaaa, de nerecomandat!
La următoarea aniversare te pui pe organizat masa în restaurant, atent ales, unde ai mâncat sau ai auzit că se mănâncă bine! Nu iei în calcul variabile precum: au schimbat bucătarul, au avut o nuntă şi le-a rămas câteceva, au schimbat ospătarii, menu-ul... nooo, pleci la drum cu masa rezervată. Surpriza va ţine loc de cadou de aniversare, încă un lucru păţit înainte de a fi înţeles.
La fel de rău prinde şi o masă festivă tip "business lunch" , poate şi mai rău. Aici văd vina singulară a bucătarului care nu-şi ia răspunderea asupra produsului oferit. Prin ce stări euforice poate trece un bucătar căruia i se intorc farfurii pline ochi cu mâncarea abia dusă la masă? Unde este el? De ce oamenii de afaceri trebuie să-şi amintească textura batalului crud?
Altfel spus, nu închideţi buna dispoziţie cu o masă "copioasă".

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu