offf, a venit si ziua in care s-a putut iesi cu bicicleta in Galati.
De cum am dat cu ochii de Dunare, fiindca ea se ascunde si o poti vedea abia dupa ce treci culmea unui deal, am vazut-o schimbata... nu mai era alba, in crinolina de gheata cum am descris-o intr-o poezie. Era verde cum nu am mai vazut-o, un smarald inchis la culoare. Cand am scris poezia "straja, Dunarii", era sfarsitul lui februarie, de inteles sa fie in straiul alb al anotimpului rece. In martie, pe intai, dornica sa o vad, am gasit-o la fel, rece, alba, fara miscare. Astazi, smaraldul intunecat licarea sub soare. De necrezut!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu