Opis... desen

Îmi las iară părul lung

Nu vreau gandul să-l alung.

Cum urcam trei trepte-odată

Şi bateam incet, cu şoaptă

În uluca de la gard

Să te-anunţ că vin, cu drag?

Mă priveai doar la picioare.

Atent, să mă şterg de ţoale.

Eu, uitându-mă sfioasă

La planşetă sau pe masă,

Să văd poate vreun desen

Pe care să-ţi las un semn.

Liniştea ţipa in casă

Scrijelită de pe masă

De cărbunii hârşâiţi

În curbe de mâini fierbinţi.

Îmi las iară părul lung.

play chess on my ecosez dress

play chess on my ecosez dress,
because i have one reason less
to come to you, sincerely, bless

prima zi pe bicicleta in 2012

offf, a venit si ziua in care s-a putut iesi cu bicicleta in Galati.
De cum am dat cu ochii de Dunare, fiindca ea se ascunde si o poti vedea abia dupa ce treci culmea unui deal, am vazut-o schimbata... nu mai era alba, in crinolina de gheata cum am descris-o intr-o poezie. Era verde cum nu am mai vazut-o, un smarald inchis la culoare. Cand am scris poezia "straja, Dunarii", era sfarsitul lui februarie, de inteles sa fie in straiul alb al anotimpului rece. In martie, pe intai, dornica sa o vad, am gasit-o la fel, rece, alba, fara miscare. Astazi, smaraldul intunecat licarea sub soare. De necrezut!