marți, 17 ianuarie 2012

Turnul

Turnul de Hortvah Istvan
Zmeul iernii, colt de gheata, fornaia prin ger pe-afara
Zgaltaia stejarii-n codru, l-auzeai prin sat cum zbiara.
Inauntru, focul ager si suveica la taclale.
Bunul sta pe o bancuta si strujea porumb agale.
Parca-i vad si-acum grumazul gros si-i vad spinarea lata
Si sprancenele zburlite, chipul ca lucrat cu dalta.
Sufletu-i,  mustea-n miracol de eresuri si credinte
Campul ii fusese scoala, iar natura-nvatatoare,
Cerul, ii deprinse buchea stelelor stralucitoare.
Imi vorbea, sedeam in prejma basmului si-l ascultam.
Lepada din maini cocenii, si-i luam si-un turn cladeam
Crestea turnul de stiulete asezate-n cruce deasa
Si-mi crestea si ingamfarea, nu mai incapea in casa.
Nu mai auzeam nici basmul, construiam cu-nversunare.
Nu mai era turnu-n casa, era turnu-n casa care
Tot crestea.
Lucrarea asta, o privi o vreme bunul
Si-apoi dand de-a azvarlita, imi surpa deodata turnul.
Ma cuprinse crunt mania, ma facusem foc si para,
L-as fi omorat pe bunul, plansul ma tinea in gheara.
Zacea colo, sub cocenii de porumb intrega fala
Eu stateam cu ochii-n lacrimi si cu inima-n rascoala
Bunul m-a luat in brate si m-a sarutat pe frunte.
"Nu mai plange, mai nepoate, din coceni nu faci un munte
Vei cladi atatea turnuri avantate catre stele,
Soarta, cu un deget numai, le va frange si pe ele.
Ca si mine, te-i petrece in zidire necurmata
Si-ncheierea trudei tale n-o vei apuca vreodata.
Nu, caci dincolo de nouri, doru-i dor sa mi te poarte-
De pe turnuri ne-ncheiate ne surpam mereu in moarte.
Vezi cocenii? Ia-i si-aseaza-i iar in siruri potrivite.
Jalea-i numai pentru cele ce nu pot fi recladite!"
Imi spunea un basm bunicul. Focul ingana cu murmur
Se jelea o creanga-n foc, si-am pornit sa-mi fac iar turnul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu