joi, 23 aprilie 2015

la mulţi ani, Gheorghe!

... atât de banal, firesc şi oarecum prezent pe la fiecare familie, inevitabil. Bine, bine, să fie acolo un Gheorghe, George, Georgiana, e ceva comun, dar cum oare se face că dis de dimineaţă mă trezesc cu manele reverberând în termopane?
Stau eu în dreptul ferestrei, ca muşcată gata să înflorească la soare şi încep să filozofez pe muzică oacheşilor din cartier. Noi, românii, da, avem motive de sărbătoare de nume dar ăştia, ţiganii, ce naiba sărbătoresc? Că doar ei se numesc Rafael, Mercedes, Suedia, Minune...
Mi-am făcut de treabă şi m-am întors târziu acasă, tot spaerând să găsesc liniştea obişnuită din cartierul meu. Aş! peste minunata noapte, plină de stele şi căldurică primăvăratică, se dezlănţuia ofticos un dor şi-o jale din casele ţigăneşti, de spuneai că e priveghi. Şi mi-am amintit că am un văr născut azi şi-l cheamă Emil :) La mulţi ani Emil, de sf. Gheo!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu