miercuri, 19 februarie 2014

cum mi-am dat seama ca trebuie sa slabesc.

Stiu ca sunteti intoxicati cu retete de slabit!
De aceea mi-am permis sa incep titlul cu ceea ce am constatat... ca apoi, poate sa va prind, cum am reusit fara diete minunate.
Inceputul este hilar, primind prin mail o poza facuta rapid, candva, cu un telefon mobil... pe atunci, abia erau cateva. Dincolo de minunarea mea,
- wooooaaaw! ce poza ai facut!
ma scremeam pe messenger sa par usor surprinsa de inedit nu si de oripilarea fata de propriul corp.
Pe scurt!
1. din poza imi zambea propria fatza mult mai lata si mai umflata
2. domnul ce apare in poza abia reuseste sa-si etaleze verigheta pe mana ce imi incolaceste trupul rotofei... in vremurile mele slabe, mana lui s-ar fi dus hat departe spre celalalt sold asa incat nu i s-ar mai fi vazut verigheta.
3. nu ma pot abtine sa nu constat ca aveam o fatza de morsa, cu falci inspre in jos, cu ochii bulbucati si un zambet cald... de vaca.
Doua zile am tot privit poza aceea ca pe vremea cand vroiam sa inteleg ca nu exista Mos Craciun.
Buun, sunt grasa, dar cum de s-a intamplat? imi zic!
Analizez rapid factorii daunatori:
1. in garsoniera... ioc oglinda! doar la baie una mititica.
2. nu aveam cantar!
3. fiind iarna, hainele de iarna sunt mai lalai... asadar, le-am umplut fara sa le plesnesc cusatura.
4. mi-a placut, induiosator de mult, sa vin iarna prin nameti si sa gasesc o cina calda pregatita de iubit :) sau dulciuri.
5. lumea tot imi zicea: schimbarea din viata ta... se cunoaste, esti "implinita" ... si ma zapaceam de tot nestiind unde era plinul din mine.
Asadar primul pumnal in inima a fost o fotografie nevinovata, instantanee.
Al doilea a venit in pachet cu dulapul daruit de fratele CelMare. Nu-i mai era necesar un dulap in 5 canate cu oglinda pe usa din mijloc. Stiindu-ma stramtorata de cheltuieli, imi trimite la garsoniera frumosul dulap. Imediat dupa montarea lui, ma reped intr-un salt de caprioara tragand cu ochiul peste oglinda de pe usa.
UUUfff, aterizare greoaie, zbor frant.
Ultima incercare de salvat aparente a fost primirea unui cantar (analog) pentru imortalizarea raspunsului final... "yeah, i'm fat!"
De aici au inceput analizele bucatica cu bucatica, pentru autoconvingere.
Asa am constatat ca vestita talie de viespe de 62 cm era acum vreo 80, picioarele pe la genunchi erau carnaciori pufosi cu 2pier de vreo 40 cm, circumferinta solduri... mi-e rusine, centimetrul de la Practiker de 100cm... era mai mic cu vreo 3 degete :(.
So, ce sa fac? Un singur lucru am facut, pe care-l recomand!
Scos frigider din priza, spalat, uscat, incuiat cu lacatel auriu asa incat sa poata fi vazut cand intri in casa ... flamand.
De aici a pornit hrana mea proaspata si rationala... cand imi era foame ieseam sa-mi cumpar doua oua, niste branza, un lapte, o salata, un fruct... proaspat, pe placere si cat sa nu necesite o sacosa! Am imbinat miscarea cu necesitatea si rezultatele s-au vazut, am avut o vedere mai clara si am revazut in balcon si bicicleta :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu