pay for my life

Este iar ziua aniversară a poliţei mele de viaţă. Cu această ocazie am avut parte de câteva momente în care a trebuit să răspund sincer la câteva întrebări. Aceste întrebări, în mod uzual, eu nu mi le pun. Acum, cu această ocazie, ele au avut efectul unui duş peste haine, în stradă. În final, concluzia mea şi a asiguratorului meu a fost unanimă: se pare că speranţa de viaţă, în ceea ce mă priveşte, e în creştere. O veste bună, iată, încă un punct pentru bunastarea mea fizico-psihică. Eeeeei, dar abia apoi mi-au curs mie întrebările şuvoi. Îmi plătesc lunar poliţa, poliţa de viaţă... so, plătesc vieţii o poliţă, deci, mă răzbun pe ea, viaţa. Cum? Plătind nişte oameni să-mi urmarească speranţa de viaţă. Concluzia mea: plătesc ca să trăiesc... în cazul meu, o duc mai înfloritor din an în an... cică