Te i

(sau, cum ti-as fi scris o scrisoare.)

... fiindca intr-o scrisoare poti strecura si miresme. De la mine ar fi fost cele culese dintr-un copac.
Dintotdeauna stramosii au transmis invataminte urmasilor lasand o urma plina de viatza.
Chinezii venereaza florile de mar, indienii floarea de lotus iar noi florile de tei.
La mine florile au multa valoare vii, legate de pamant prin tulpina, inaltate spre soare prin frunze si flori. Daca ma intrebi ce culoare de floare imi place, sigur nu stiu. Dar daca ma intrebi ce mireasma ma imbata, recunosc, floarea de tei.
Ma tot jucam prin culori sa-ti gasesc o nuanta pentru obraz, si nu gaseam lumina pe care o radiezi oricand, in aer, in lumina. Amestec un ocru, si pun niste alb, mai fur usor dinspre rosu... dar scot la lumina un obraz vanilat, un fin colorit de floare de tei, un gand la parfumul din tei... si tot il rostesc, si tot il soptesc, te i, te i, te i.

As face un parfum cu acest miros... daca nimeni nu l-a facut.

Avem miros de orhidee, vanilie, mosc, violete, dar nu de tei.

In parfumul de tei, as lasa sedimentele florii ce se scutura... intoarsa, sticla acestui parfum ar fi o clepsidra prin care se pot masura clipele iubirii... te i, tei, te i.


Inca una an in care ... T.I.