... in camera, parca se continua cerul fiindca e prima camera pe care o am inalta de peste trei metri si varuita cu tavan albastru si pereti albi.
Nu stiu altii cum pot avea camere cu pereti albastri si tavan alb.
In semiambientul natural unde doar patul si dressing-ul nu-s in afara, ma plimb trista de la pat la dulap, la masa, printre scaune... Imi iau ceasca de cafea sa o spal si caut ceasca ta. Privirea mi-o duc bine, in locul unde o lasi deobicei. Nu e.
Uuuuat? Imi rotesc corpul, plimbandu-mi ochii incet peste putinele lucruri pe care le avem in camera. Iata, ceasca ta rotunda ca palma ce o tine de 5 ani e pe un raft ce nu are trebuinta cu asta... tu stii ca eu o sa-mi iau o carte de langa ea. Tu stii ca eu mereu nu plec fara sa-ti sorb din cafea... tu stii ca te voi saruta... aroma ta, nu pot uita.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu